Escrocheriile frecvente pe site-urile de anunțuri și cum le recunoști

Un anunț fals nu arată aproape niciodată a anunț fals. Are poze bune, descriere îngrijită și un vânzător care răspunde politicos în două minute. Schemele care chiar funcționează imită perfect o tranzacție normală — până la un singur detaliu care le dă de gol. Exact pe acela înveți să-l vezi mai jos.

Prețul prea bun, combinat cu graba

Cea mai veche schemă rămâne cea mai eficientă: un telefon care costă 4.000 de lei nou, listat la 1.900, „impecabil, cumpărat acum două luni”. Prețul mic există ca să-ți oprească judecata, iar povestea cu graba — „plec din țară vineri” — ca să nu ai timp să ți-o recapeți.

Reperul numeric e simplu: o reducere de 10–20% față de anunțurile similare e o negociere, una de 40–50% e un semnal de alarmă. Deschide 5–6 anunțuri asemănătoare înainte să scrii primul mesaj; în două minute afli prețul real al pieței și vezi imediat cine iese suspect din rând.

Linkul de „încasare” trimis în conversație

Scenariul clasic pentru vânzători: publici anunțul, iar în câteva minute apare un „cumpărător” care nu întreabă nimic despre produs. Vrea să plătească „prin curier” și îți trimite un link unde să-ți „primești banii”. Pagina imită o firmă de curierat sau o bancă și îți cere numărul cardului, data expirării, codul CVV și codul primit prin SMS.

Detaliul care taie tot: ca să primești bani nu ai nevoie niciodată de CVV sau de coduri din SMS. Ele servesc exclusiv la a plăti — adică la golirea cardului tău. Cine ți le cere nu vrea să-ți trimită bani, ci să ți-i ia.

Avansul „ca să rezerv produsul pentru tine”

La cumpărare, capcana e inversă: vânzătorul cere un avans de 200–300 de lei prin transfer bancar, „că mai am trei persoane interesate”. După transfer, contul tace, iar produsul nu a existat niciodată. Varianta agravată cere toată suma, cu promisiunea unui colet care nu se mai expediază.

Regula e una singură: nu trimiți bani în avans unei persoane pe care nu o cunoști. Plătești când ai produsul în mână sau la livrare, când curierul ți-l predă. Orice motiv pentru care „nu se poate altfel” e, de fapt, motivul escrocheriei.

Cum recunoști un interlocutor serios

Uită-te la cont, nu doar la mesaje: un telefon verificat și bifa de cont verificat înseamnă că omul a acceptat pași pe care un escroc îi evită, fiindcă lasă urme. Contul creat aseară, fără nicio verificare, care te presează să muți discuția într-o aplicație de mesagerie externă, bifează exact tiparul opus. Moderarea umană filtrează multe anunțuri false înainte să le vezi, dar ultima verificare rămâne mereu a ta.

Cinci reguli care opresc aproape orice tentativă

1. Nu da nimănui CVV-ul sau codurile primite prin SMS — sub niciun pretext.
2. Nu deschide linkuri de plată primite în conversație; dacă vrei să verifici ceva la curier sau la bancă, tastează tu adresa oficială.
3. Nu plăti avans prin transfer către necunoscuți, indiferent de poveste.
4. Compară prețul cu 5–6 anunțuri similare înainte de primul mesaj.
5. Păstrează discuția pe platformă; insistența de a o muta în altă parte, din primele două mesaje, e primul pas al scenariului, nu o comoditate.

Niciuna dintre schemele de mai sus nu funcționează fără colaborarea ta. Escrocul nu îți sparge cardul și nu îți fură coletul — te convinge să i le dai singur. În clipa în care refuzi să te grăbești, i-ai luat singura unealtă pe care o are.